Clasificarea amprentelor dentare

Când anumite structuri anatomice din cavitatea bucală trebuie înlocuite se realizează amprentarea dentară care ajută apoi la fabricarea unui model ce va înlocui bucata lipsă din câmpul protetic.

Pentru amprentare se utilizează materiale speciale, care pot avea o textură rigidă, semirigidă sau elastică, dar și o serie de instrumente precum linguri pentru amprentă. Dacă nu ai instrumentarul necesar sau soluțiile dorite, le poți achiziționa de la Edwards Dental, magazin cu produse de înaltă calitate, destinate medicilor stomatologi.

Amprenta dentară poate fi clasificată în funcție de mai multe criterii, iar noi le vom aminti în continuare pe cele mai populare:

      În funcție de întindere

Nu toți pacienții au nevoie de înlocuirea aceluiași segment, ci amprentarea se face în funcție de necesitățile fiecărei persoane în parte.

Dacă sunt necesare detalii cu privire la întregul câmp protetic, atunci trebuie realizată amprentare arcadei superioare, cea a arcadei inferioare, dar și a mușcăturii, caz în care vorbim de amprenta totală. Tehnicile de acest fel sunt puse în practică la persoanele care au nevoie de lucrări mai complexe.

În situația în care este necesară efectuarea unei reconstruiri doar pe un anumit fragment, atunci se realizează amprenta segmentară sau parțială. Este o tehnică rapidă și simplă, care e utilizată atunci când sunt necesare coroane dentare și punți fixe.

      În funcție de tehnica de amprentare

Dacă sunt necesare punți întinse, proteze totale, lucrări pe implanturi și alte astfel de acțiuni ceva mai simple, amprentarea se face într-o singură etapă, cu un singur material și poartă numele de amprentă în 1 timp. Ceea ce face medicul este să pregătească materialul, să îl fixeze în cavitatea bucală a pacientului cu ajutorul unei linguri speciale și să aștepte să se întărească suficient de mult, după care să îl spele și să îl trimită la laborator.

Dacă se efectuează lucrări mai complexe și este necesară o precizie foarte bună, atunci amprentarea se face în două etape, în 2 timpi. Se utilizează două materiale diferite - în prima etapă un material dur, iar în a doua unul fluid. Astfel vor putea fi observate foarte bine toate detaliile necesare unei lucrări de mare precizie.

      În funcție de mișcările efectuate de pacient

Aici avem două tipuri de amprentă - statică și funcțională. Prima se folosește în cazul în care se realizează coroane și punți fixe, caz în care pacientul nu trebuie să facă mișcări, iar a doua este întâlnită când vorbim de protezare sau lucrări mai complexe. În acest ultim caz pacientul trebuie să miște obrajii, limba și buzele, în funcție de indicațiile medicului.

Amprentarea nu este o procedură dificilă și nu provoacă durere. Însă, în cazul unor pacienți poate da anumite neplăceri precum: acumularea excesivă de salivă, senzația de vomă dacă amprenta este una totală sau respirație cu dificultate dacă deja există probleme cu respiratul pe nas.